Balada ingaduintei

Lasa-ma sa vin acasa
dupa fuga mea nebuna
de cat dor mai vechi m-apasa,
de cat dor mai nou te-nbuna.

Stiu ca-i mult sa tragi zavorul
si sa rupi in doua timpul,
dar m-a prins din urma dorul
pe cand colindam Olimpul.

Spune-mi vorbe cat de rele
dar in gand deschide poarta
celui frant de doruri grele
si-mpacat macar cu soarta.

Lasa-ma sa-ti cad la usa
dupa-ntoarcerea din fire,
cu o mana de cenusa
si cu alta de iubire.

Nu,n-as vrea sa mor,
sa mor de-atata dor,
de dorul tau, de dor.
Ce-o sa facem pana-n vara

cu povestile din noi
care nu prea ies pe-afara
fara sirul de cocori...
Vin si pleaca fara veste

si tot lasa-n urma lor
cate-o sincera poveste
cuibarita-n cate-un nor
Spune-mi vorbe cat de rele

dar in gand deschide poarta
celui frant de doruri grele
si-mpacat macar cu soarta

Lasa-ma sa-ti cad la usa
dupa-ntoarcerea din fire,
cu o mana de cenusa
si cu alta de iubïre...