Balada Daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii tai, umbra ta.

Popas in alt cantec

La ce mai tresari din clipite
Tacerea nu-i, nimenea nu-i
S-aştearna văpăi logodite
Pe scoarţe albastru-verzui
Şi zorii la ce-i mai ascult
Verzui, cum se crapă în zare
Pe laviţă doarme demult
Ecoul păstrat în ulcioare
Şi nu mai râvnesc nerostitele fumuri
Din rug să le smulg ca pe-un schiptru de domn
Călcâiul îmi sângeră încă de drumuri
Prea vin de departe… din somn …
Şi lasă în poala ta caldă să vie
Făptura mea vie şi glasul ucis
Mi-eşti dragă femeie
Şi noaptea-i târzie
Sa plec mai departe, spre vis..
Şi surd răsucită-i în lacăt
Tăcerea la ce iar şi iar
Când vântul se sprijină-n treacăt
Cu mâna pe crengi mai tresar
La ce mai tresar din clipite
Tăcere… nu-i, nimenea nu-i
S-aştearna văpăi logodite
Pe scoarţe albastru-verzui
Şi nu mai râvnesc nerostitele fumuri
Din rug să le smulg ca pe-un schiptru de domn
Călcâiul îmi sângeră încă de drumuri
Prea vin de departe… din somn..
Şi lasă în poala ta calda să vie
Făptura mea vie şi glasul ucis
Mi-eşti dragă, femeie
Şi noaptea-i târzie
Să plec mai departe, spre vis …

Ruga pentru parinti

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Noapte de unul singur

Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin - un concert de pian oarecare
Si calea e lunga si noaptea e mare
De iarna ma satur, de planset te saturi
Iubiri intre noi in o mie de paturi
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie

R: Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere
Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere

Se-aud ciudatenii si fiare in noapte
Si ninge himere si ninge cu soapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie
De tine - aceea ce n-a fost sa fie
Iar daca ai fi dintr-o data cu mine
Mi-ar fi totul altfel si nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case
Si cerul a fum si-a pacate miroase

Pendula ca streangul de moarte e gata
Se misca de parca ma strange cravata
Ma tarai pe coate, te caut pe perna
Si noi ce spuneam ca iubirea-i eterna
Si uite ce grabnic se-arata si trece
Si sangele-n rana lovita e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte

Asa cum acum cand esti dusa departe
Bufneste-un pian prin ulucile sparte
Si-o luna roscata insangera plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot sa te-apropii
Si cad in genunchi langa focul ce moare
Si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
Si el imi raspunde cu-n sclipat spre usa
Si-mi lasa in palme o calda cenusa

Cenaclul Flacara- Castelul

Facut-am castelul acesta
Farama legand cu farama
Si-acum cand e gata, prieteni
Priviti-l ce trist se darama
Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Si viata aceasta ce trece
Si pururea nu se intoarce

Luati fiecare o parte
Din marea cetate uzata
Ascundeti cu totii castelul
Ca poate-l refacem vreodata
Actorii se duc sa se culce
In scurta lor viata faimoasa
Luminile scenei coboara
Si toti va-nreptati catre casa

Si scena adanc vi se-nclina
Scaldata de ultimul brio
Si ca sa fim siguri va spunem
Si "la revedere", si "adio"
Adanc multumit pentru vremea
Traita frumos impreuna
Castelul in tandari se sparge
Plecati si pecam, noapte buna

Si totusi iubirea exista
Si vom rezista, viata buna!