Ducu Bertzi- M-am indragostit numai de ea

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Eu care veneam acasă c-un suras formal
Monoton spunand acelaşi monolog banal
A plecat mi-a zis sunt liber dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar
Ea care m-aştepta plangand cand eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.

A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum cand locuieşte doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din....

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.
Da da m-am indragostit numai de ea
m-am indragostit numai de ea.....

Cetatea Neamtului

Nunta din bar

Într-un bar uitat de lume
Pustiit şi fără nume
Stăm la masă faţă-n faţă
Îngerii condamnaţi pe viaţă
Să-şi consume din privire
Perspectiva de iubire
Care a fost şi nu mai este
Altceva decât poveste

Refren: Vorbe de noapte într-un bar
Vorbe turnate-n pahar
Vorbe să beau şi să bei
Doar vorbe cât vrei, cât vrei

Şi-amândoi cu vara-n minte
Depănăm în gol cuvinte
Despre ultima zăpadă
Care va mai fi să cadă
Tu şi eu de-atâta vreme
Rătăciţi prin teoreme
Despre zările albastre
Stăm în barul nunţii noastre

Însă vorbele pe care
Le rosteşte fiecare
Sunt doar preţul care cere
Frica noastră de tăcere

Concert Extraordinar Ducu Bertzi

Suflet fara chei..

Trece toamna, iarna, vara si in inimi urca seara
Vantul canta in nestire peste glezna ta subtire
Palma mea in rugaciune peste sanii tai apune
Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

Refren:
Hei, suflet fara chei
Fara porti si fara ziduri,
Lasi in urma numai riduri.

Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata
Doar la mine in cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar in cantec te mai am, mar aprins lucind in ram
Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tau ca o vapaie nu-mi mai intra in odaie
Steaua-mi bate in fereastra unde-i umbra ta albastra
Unde-s pasii tai cei dragi, sanii mirosind a fragi
Si mi-e frig si mi-e amar si ma chinui in zadar
Mana, vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

In ziua cand va fi sa vii

In ziua cand va fi sa vii
Iubire veche neschimbata
Iti voi deschide inca-o data
Macar acum de te-ai opri
In ziua cand va fi sa vii

In ziua cand va fi sa vii
Iti voi iesi cantand in cale
Si ochii grei de vindecare
Privindu-te vor amuti
In ziua cand va fi sa vii

In ziua cand va fi sa vii
Voi da perdelele-ntro parte
Absenta lor sa nu mai poarte
Nesomnul orelor tarzii
In ziua cand va fi sa vii

In ziua cand va fi sa vii
Ce-ar mai putea sa se intample
Voi rade mult la tine-n tample
Voi plange-ncet cand nu vei stii
In ziua cand va fi sa vii

Ducu Bertzi- Dans

Versiunea lui Ducu Bertzi este putin cam vesela pentru versuri, fapt pentru care o prefer pe cea a lui Tudor Gheorghe.

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai sa-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o sa fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai sa stai tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai sa-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or sa mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...