Se afișează postările cu eticheta Poesis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poesis. Afișați toate postările

duminică, 28 noiembrie 2010

2000 de ani


1. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza,
Tu esti fara doar si poate a mea,
Ingerul care ma vegheaza
Vinerea si sigur duminica.

2. Tu ai dimineata pofta de joaca.
Imi pui poza ta in buzunar,
Si-apoi imi spui "Nu-i nimic, o sa-ti placa,
Am sa fiu cu tine iar si iar!".


R. Parca ar fi, parca n-ar fi,
Parca m-as indragosti.
Voi ramane cu tine
Inca 2000 de ani.

3. Tu esti lumina de luni dupa-amiaza
Ma are in paza dragostea ta.
De-acum inainte ce mai conteaza
Fara doar si poate esti a mea.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Elegie...


Am uitat demult cum arati.
Dar poate ochii-ti erau albastrii,
Parul aprins ca padurile toamna,
Mainile mici si viorii.

Am uitat demult cum vorbesti.
Dar poate aveai glasul scazut.
Mai aud ca prin somn o vioara
Inganand in trecut.

Refren:
Ploaia plange in fereastra,
Luna rade dincolo de nori.
E bine omule c-ai venit in viata
Sa traiesti un timp printre muritori!

Nici nu-mi pasa de tine, nu-mi pasa
Dac-ai murit, daca traiesti.
Doar o ciuda smintita ma zbuciuma
Cresti din zapezi si matasa.

vineri, 17 septembrie 2010

Cantec soptit..


Odata am ucis o vrabie
Am tras cu prastia-n ea si-am lovit-o
Si-apoi o zi si-o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o

Nu m-a batut mama, nu m-a certat
In mana tineam o bucata de paine
"Degeaba", mi-a spus, "degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane."

Mai tarziu am crescut flacaiandru
M-am indragostit nebuneste de-o fata
Si nu stiu de ce intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata

De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii
De mult nu mai merg la nici o-ngropare
Soarele apune dupa niste neguri
Si rasare-n flacari din mare