Ada Milea- Andreea

Andreea...

Andreea,hai sa te joci cu cineva
Asteapta dupa colt imbracat in pijama
A cules din oras toate florile
Sa-ti arate cat mai bine sentimentele
Andreea,de ce l-ai alungat in pijama?
Puteai macar camasa sa il lasi sa si-o ia.
Andreea,nu conteaza cat de tare l-ai mintit
Sau firele de par pe care tu i le-ai albit.
Andreea...

Andreea,daca ai pe altcineva
Da-i un telefon lu` ma-sa ca sa vina sa si-l ia
Ca de cand sta dupa blocuri in pijamale neclintit
A inceput sa se imputa si tot blocul e-ngrozit
Andreea...

Eu sunt Andreea si invat la facultate ...bine.
Parintii cheltuieste o gramada pentru mine
Trimite din Libia scrisori care nu vine.

Am cumparat apartament ca sa stai cu mine
Cand ai vazut tu ai spus...bine.
Pentru ce nu vrei sa vorbesti cu mine
Cand parintii mei au spus la parintii tai....bine

Bine.
Bine.
Andreea...
Bine.

Pasarea Colibri- Hanul ulciorului nesecat

Vin din zarea-ndepartata,
Vin ca norii fara pata,
Bucurosi de cale lunga,
Abia asteptand s-ajunga.

Cu pieptare inflorate
Si cu straie colorate,
Peste zi si peste noapte
Au trecut, fructele-s coapte.

Incotro se grabesc ei,
Aprigi, insetatii zmei?
Colb prin barbi si praf prin plete,
Hohote vin pe-ndelete.

Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Ca s-a-mplinit anul
De cand pe-acasa n-au mai dat.
Mese-astern, ulcioarele curg,
Aspre canturi pana-n amurg.
Piepturi rosii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.


Soarele din nou rasare
Peste han si peste-ogoare
Si-n lumina diminetii
Isi iau zborul iar, baietii.

Inc-un an de pribegie
In goana timpului, pustie,
Band cu gandul insetat
Din ulciorul nesecat.

De-unde vin, pe unde-au fost ei,
Aprigi insetatii zmei?
Colb prin barbi si praf prin plete,
Hohote vin sa ne-mbete.

Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Ca s-a-mplinit anul
De cand pe-acasa n-au mai dat.
Mese-astern, ulcioarele curg,
Aspre canturi pana-n amurg.
Piepturi rosii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.

Pasarea Colibri- Alcool

E-o poveste c-o cadere
A cuiva ce-avea putere
Intr-o viata prea bogata in pozitii.
Dar cu stress-l de la slujba,
Cu-obligatii sociale
Si-o sotie cu fanatice ambitii.
S-a pus pe bautura,
S-a-ncurcat c-o taratura
Ce l-a dus spre-un trai lipsit de interdictii.
Dar tarfa banii i-a tocat
Si in mocirla l-a lasat
Un alt betiv in zdrente, ca toti prapaditii.
Vai, ce pacat!

Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Ca din om ajung ne-om.
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.

Inc-un vin ori gin,
El bea ce putea,
Spirt, tuica, sus paharul,
Rom, scotch, vodca din import,
Atata timp cat isi ineaca-n ele-amarul.
Dar era un om pierdut, cand nevasta si-a batut,
Tarfa a plecat si si-a gasit un altul.
Ea-l indemna mereu sa bea,
Ea spre ruina il ducea,
Dar banii cand s-au dus,
L-a si lasat prin santuri.
Vai, ce pacat!

Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Ca din om ajung ne-om.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsït de control,
Sclav la demonul alcool.

Pasarea Colibri- Ploaia care va veni

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Pasarea Colibri- Toti suntem putin luati

Te iau când crezi ca esti si tu mai bun,
Te iau c-asa ar trebui, îti spun,
Te iau când vrei s-ajungi si tu acas',
Te iau când numai tu ti-ai mai ramas!

Refren:
Dar hai sa ne avem ca frati,
Toti sîntem putin luati!

Te iau când iesi si tu putin pe strazi,
Te iau când locu-ncerci sa ti-l pastrezi,
Te iau când pe pamânt calci în sfârsit,
Te iau când spre iesire mergi grabit!

Refren

Te iau chiar de la ceai când te trezesti,
Te iau când tânar si capabil esti,
Te iau când banii, banii nu stii ce's,
Te iau si-apoi îti zic zâmbind: Succes!

Refren

Te iau si-apoi îti spun ca s-a sfârsit,
Te iau si-apoi apar din nou uimit,
Te iau când cu masina mergi hai-hui,
Te iau când pe ghitara mâna pui!

Refren

Te iau când numai tu ti-ai mai ramas,
Te iau si-atunci când mergi si tu acas',
Te iau si-apoi îti spun ca esti barbat,
Te iau când în mormânt te-aï asezat!

Refren

Pasarea Colibri- Proverbe

R:
Hai la mosu' cu proverbe
Dai un ban dar stii ca fierbe
Fierbe-n sus si fierbe-jos
Hai la mosu' cu proverbe.
Hai la mosu' cu proverbe
Pentru-n nume si trei verbe
Iar proverbul dureros
Hai la mosu' cu proverbe.

Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Invatam proverbe ce se spun pe-aici
Vrem o alta limba toti ar învata
Lupul parul schimba dar naravul, ba.

R:

Avem multe treburi fatuim oglinzi
Fugi dupa doi iepuri, nici unul nu prinzi
Vocea ni-i peltica deci vorbim mai rar
Buturuga mica pleaca de sub car.

R:

Doamne, ce osânda dinspre glasul tau
Ca pisica blânda zgâriaza rau
Marea mea mândrie în aceasta sta
Ce nu-ti place tie altuia nu-i fa.

R:

Intelesul scapa treaba e mai grea
Altuia-i sapi groapa, tu ajungi în ea
Imi vei duce dorul, frate gradinar
Dar sa lasi ulciorul la apa mai rar.

R:

Pasarea Colibri- Mr Tambourine-Man

Refren:
Hei, Mr. Tambourine Man,
Canta-mi sa te-ascult,
Nu mi-e somn, spre nicaieri
Ma poarta pasii mei
Hei, Mr. Tambourine Man,
Canta-mi sa te-ascult,
Dupa tine-n zori voi merge
Pe ale tale alei

Si desi castelul serii
In nisip se intorcea
Cernut prin mana mea
Ori priveam cum disparea
In zari promise
Iar plictiseala ma-nvingea,
Calcaile ma frig
Prieteni n-am sa-i strig
Acum strazile sunt vii
Fara de vise

R:

Du-ma si ma plimba
Pe-a ta arca lin valsand
In simturi sunt flamand
Daca mainile ard curgand
Picioarele calcand
Doar ghetele astept
Sa ma mai poarte
Sunt gata sa plec unde vrei
Sunt gata sa m-afund
In fala mea de plumb
Dansul tau de e profund
Ma va purta departe

R:

Si desi auzi
Auzi sub soare atatea nebunii
Spre nimeni n-or tinti
Sunt doar atat, copilarii
Si pe ceruri
Ele nu-s deloc ofense
Si de-auzi
Auzi ecouri vagi
De rime de efect
La ritmul tau perfect
E doar un clown abject
Ce nu-i de vre-un respect
El numai umbre doar vaneaza
Prea imense

R:

Deci ia-ma si ma pierde
Prin inelele de fum
Intr-un timp ce nu-i acum
Departe de copaci
Prea goi si prea saraci
Batuti de-un vant semet
Departe de tristeti
In negre haine
Da, sa plutesc sub cerul liber
Cat timp nu-i nebun
Cu marea sa m-adun
Nisip jur-imprejur
Cu sperante si-amintiri
Inecate de-amagiri
Si sa mai uit
Ca sunt de azi doar pana maine

Intr-o zi

Intr-o zi din intamplare,
Am zarit trecand o floare;
Chipul ei m-a fermecat
Intr-un fel foarte ciudat,
Caci din vraja ei divina
Ochii mei n-o sa-si revina
Ce m-oi face… nu stiu, zau,
Dorul ei m-apasa rau;
S-o gasesc am incercat,
Dar zadarnic am sperat.
De ce oare nu se-arata
Fata asta minunata?
-Doamne-asculta a mea soapta:
Fa s-o mai zaresc o data !
Sa incerc sa ii vorbesc
Sa-nteleaga c-o iubesc.
Si daca nu m-o iubi,
Ca un fum m-oi risipi.
Frunza cade, vantu-adie
Peste-aceasta melodie,
Dar eu n-am sa pot uita
Ce privire dulce-avea
Si ea poate n-o sa stie
Ca mi-a fost draga si mie

Pasarea Colibri- Lantul coliviilor

1. In sanul de maica stateai si radeai,
O ce colivie frumoasa aveai!
Si deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara.
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai.

2. Copil doar o clipa, stingher si mirat,
La scoala te-au dus intr-un vechi internat.
Si cum visele stand intre ziduri
Incepusera sa capete riduri
Ai spart geamul si-n zari fara nume ai plecat.

R. Ce te zbati tu fratioare
Gandul e departe tare
Si pe colivia mica
Sade colivia mare
Nu e chip de evadare.

3. Abia ai trecut din copil in barbat
Si iata-te tuns cu chipiu de soldat
Te-a vanat colivia cazarma
Sa te-nsoare cu patul de arma
Dar c-un pic de noroc si de-aici ai scapat.

4. Si iata iubirea desculta prin ploi
Te cheama razand sa privesti inapoi.
Nici nu stii in ce lunga robie
O pornesti cand usor te imbie
Sa treci pragul acum coliviei in doi.

5. Visand sa fii liber o singura zi,
De-acum ai albit tot schimband colivii
Si din viata aceasta intr-o seara
Te trezesti dat pe usa afara
Ca un inger bolnav parasit de cei vii.

6. Dar Domnu' vazandu-te a nimanui
Coboara voios vrand cu el sa ramai
Si pe drum iti vorbeste in soapta
Ce duminici frumoase v-asteapta
Sus in cer unde sunt coliviile lui.

Mircea Baniciu- Daca ai ghici

Daca ai ghici
Tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par
Cununa de sori,
Stopita cu flori.

Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-i trecator.

Daca iei un strop de ploaie
In palma ai sa vezi
Ca nu-i atat de greu sa speri.
Fur-o raza de lumina,
Incearca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea spre cer.

Daca ai ghici
Tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par
Cununa de sori,
Stopita cu flori.

Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-i trecator.

Ia un strop de fericire
Dintr-un colt de cer,
Ochii oglindeste-i in el.
Ia un fluture din soare,
Puneti-l in par,
Langa o cununa de mar.

Daca ai ghici
Tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par
Cununa de sori,
Stopita cu flori.

Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-i trecator.

Mircea Vintila- Frunza verde de albastru

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la şapte -
de la şapte pân’ la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.
Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă ţin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
şi cu ochiul în potcoave,
şi cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă…
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în faţă mov şi verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se ştie,
mai aud şi-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi şi a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră,
şi potcoavă
la octavă,
şi uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraş de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
şi din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Şi-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o şa,
pe o şa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.

Ada Milea- E trist la noi in cuget

E trist la noi in cuget si roza-i flescaita
Din radacina stearpa se fac acuma pipe
Si cucuveaua bate alene din aripe
Scrutand maracinisul cu ochi de ebonita

La Cotroceni in noapte o flacara palpita
Legionarii striga mascari pe langa zid
E trist la noi in cuget si roza-i flescaita
Sepalele-i parlite peste pistil se-n-chid...si


Si dorm ca pruncii paizi cu burta istovita
Poporul se rasfata privind in galantare
Dar strigatul 'La urne!'
Speranta ne-o incita...

E trist la noi in cuget si roza-i flescaita
Sepalele-i parlite peste pistil se-n-chid...si

Zilele Sfantu Gheorghe!

Vino si tu la zilele Sfantu Gheorghe!

Phoenix- Mica tiganiada

Trec tigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea!
Vai tigani, tigani,
Gipsies si gitani,
Fara cer si ani,
Trec pe drum!
Tiganie, rai
Rai care erai
Caravan serai
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag
Cat imi esti de drag,
Nu stiu cum.

Trec tigani prin colb
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n camp,
Soarele-i scalamb,
Cortul este stramb,
Foc ardea.
Fac tiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc.
Si cu carti de joc,
Hai, noroc, noroc,
Vino la soroc.

Vino sa-ti ghicesc,
Cartile vorbesc
Si nu ne mintesc,
Giacardea.
Fata de caro,
Sub cer indigo,
Sa-ti spun incotro
Foc ardea.
Ca multi ani s-au scurs
De cand el s-a dus
Cu un pui de urs
Pe un drum.
Cu belciug si lant,
Fara nici un sfant,
Spre un targ bizant,
Foc ardea.

Zaiafet acum,
Lautari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pamantul gri,
De ne-ar adormi,
Orisicum.
O, dar azi, dar azi,
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas
Spre un alt popas,
Satra de pripas.
Pana nu-i mai vezi,
Pana nu-i mai crezi
Si din ochi ii pierzi.
Printre ceturi verzi,
Ceturi de livezi,
Vezi ca nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce misto..

Adrian Ivanitchi- Arsura

I:
Trupul meu intreg e o lumanare
Dar eu sunt flacara intr-un cer straveziu
Ca pasarile mort voi cantari mai greu decat viu.

Refren:
Ochiul arzand se hraneste din ceara
Si face un strop de roua fierbinte
Odata am stiut sa zbor, odata
Dovada n-am dar imi aduc aminte.

II:
Trupul meu intreg e o lumanare
Dupa ce se va fi stins toata in tarana
Si flacara se va topi-n albastru
Veti mai simti o arsura pe mana.

Pseudofabula

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Terminând de ros un os
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel…

Nunta din bar

Într-un bar uitat de lume
Pustiit şi fără nume
Stăm la masă faţă-n faţă
Îngerii condamnaţi pe viaţă
Să-şi consume din privire
Perspectiva de iubire
Care a fost şi nu mai este
Altceva decât poveste

Refren: Vorbe de noapte într-un bar
Vorbe turnate-n pahar
Vorbe să beau şi să bei
Doar vorbe cât vrei, cât vrei

Şi-amândoi cu vara-n minte
Depănăm în gol cuvinte
Despre ultima zăpadă
Care va mai fi să cadă
Tu şi eu de-atâta vreme
Rătăciţi prin teoreme
Despre zările albastre
Stăm în barul nunţii noastre

Însă vorbele pe care
Le rosteşte fiecare
Sunt doar preţul care cere
Frica noastră de tăcere

Fara petale

Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar.

R: Cearcan, cearcan, piaptana
Ochii ei ma-ncearcana.


Stropi de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperti de aur pe-un sicriu de scrum.

Canarul

Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi
Canta de dupa sarmele de-argint
Si viersu-i se pierdea in vant
Deodata ochii tristi din cap tresar
Si da din aripi, dar in zadar
Lovind cu pieptul sarmele de argint
Cade in jos cu pieptul frant
Sarman canar, ti s-a parut
Ca zarile ti s-au deschis
Dar n-a fost doar, decat un vis
Ranit tu ai cazut

Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi
Plangea de dupa sarmele de-argint
Si viersu-i se pierdea in vant
Si viersu-i se pierdea in vant

Azi

Azi stralucesti si-n ochii mei
Se oglindesc vapai ale dragostei
Tu, esti lumina visului meu
Si-mi vei ramâne în suflet mereu.

Refren:
Dar timpul se-nseala
Drumul ramâne pustiu
Si cât va dura
Nu stiu si nu stii.

Azi pentru mine esti visul sublim
Si vreau pe veci împreuna sa fim
Azi te ador, azi te doresc
Si spun cu drag lumii-ntregi ca ïubesc.