Pasarea Colibri- Hanul ulciorului nesecat

Vin din zarea-ndepartata,
Vin ca norii fara pata,
Bucurosi de cale lunga,
Abia asteptand s-ajunga.

Cu pieptare inflorate
Si cu straie colorate,
Peste zi si peste noapte
Au trecut, fructele-s coapte.

Incotro se grabesc ei,
Aprigi, insetatii zmei?
Colb prin barbi si praf prin plete,
Hohote vin pe-ndelete.

Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Ca s-a-mplinit anul
De cand pe-acasa n-au mai dat.
Mese-astern, ulcioarele curg,
Aspre canturi pana-n amurg.
Piepturi rosii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.


Soarele din nou rasare
Peste han si peste-ogoare
Si-n lumina diminetii
Isi iau zborul iar, baietii.

Inc-un an de pribegie
In goana timpului, pustie,
Band cu gandul insetat
Din ulciorul nesecat.

De-unde vin, pe unde-au fost ei,
Aprigi insetatii zmei?
Colb prin barbi si praf prin plete,
Hohote vin sa ne-mbete.

Hei,
Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei,
Ca s-a-mplinit anul
De cand pe-acasa n-au mai dat.
Mese-astern, ulcioarele curg,
Aspre canturi pana-n amurg.
Piepturi rosii ce mustesc de vin,
Rasete, glume, nici un suspin.

Pasarea Colibri- Alcool

E-o poveste c-o cadere
A cuiva ce-avea putere
Intr-o viata prea bogata in pozitii.
Dar cu stress-l de la slujba,
Cu-obligatii sociale
Si-o sotie cu fanatice ambitii.
S-a pus pe bautura,
S-a-ncurcat c-o taratura
Ce l-a dus spre-un trai lipsit de interdictii.
Dar tarfa banii i-a tocat
Si in mocirla l-a lasat
Un alt betiv in zdrente, ca toti prapaditii.
Vai, ce pacat!

Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Ca din om ajung ne-om.
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.

Inc-un vin ori gin,
El bea ce putea,
Spirt, tuica, sus paharul,
Rom, scotch, vodca din import,
Atata timp cat isi ineaca-n ele-amarul.
Dar era un om pierdut, cand nevasta si-a batut,
Tarfa a plecat si si-a gasit un altul.
Ea-l indemna mereu sa bea,
Ea spre ruina il ducea,
Dar banii cand s-au dus,
L-a si lasat prin santuri.
Vai, ce pacat!

Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Ca din om ajung ne-om.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsït de control,
Sclav la demonul alcool.

Pasarea Colibri- Ploaia care va veni

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Pasarea Colibri- Toti suntem putin luati

Te iau când crezi ca esti si tu mai bun,
Te iau c-asa ar trebui, îti spun,
Te iau când vrei s-ajungi si tu acas',
Te iau când numai tu ti-ai mai ramas!

Refren:
Dar hai sa ne avem ca frati,
Toti sîntem putin luati!

Te iau când iesi si tu putin pe strazi,
Te iau când locu-ncerci sa ti-l pastrezi,
Te iau când pe pamânt calci în sfârsit,
Te iau când spre iesire mergi grabit!

Refren

Te iau chiar de la ceai când te trezesti,
Te iau când tânar si capabil esti,
Te iau când banii, banii nu stii ce's,
Te iau si-apoi îti zic zâmbind: Succes!

Refren

Te iau si-apoi îti spun ca s-a sfârsit,
Te iau si-apoi apar din nou uimit,
Te iau când cu masina mergi hai-hui,
Te iau când pe ghitara mâna pui!

Refren

Te iau când numai tu ti-ai mai ramas,
Te iau si-atunci când mergi si tu acas',
Te iau si-apoi îti spun ca esti barbat,
Te iau când în mormânt te-aï asezat!

Refren

Pasarea Colibri- Proverbe

R:
Hai la mosu' cu proverbe
Dai un ban dar stii ca fierbe
Fierbe-n sus si fierbe-jos
Hai la mosu' cu proverbe.
Hai la mosu' cu proverbe
Pentru-n nume si trei verbe
Iar proverbul dureros
Hai la mosu' cu proverbe.

Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Invatam proverbe ce se spun pe-aici
Vrem o alta limba toti ar învata
Lupul parul schimba dar naravul, ba.

R:

Avem multe treburi fatuim oglinzi
Fugi dupa doi iepuri, nici unul nu prinzi
Vocea ni-i peltica deci vorbim mai rar
Buturuga mica pleaca de sub car.

R:

Doamne, ce osânda dinspre glasul tau
Ca pisica blânda zgâriaza rau
Marea mea mândrie în aceasta sta
Ce nu-ti place tie altuia nu-i fa.

R:

Intelesul scapa treaba e mai grea
Altuia-i sapi groapa, tu ajungi în ea
Imi vei duce dorul, frate gradinar
Dar sa lasi ulciorul la apa mai rar.

R:

Pasarea Colibri- Mr Tambourine-Man

Refren:
Hei, Mr. Tambourine Man,
Canta-mi sa te-ascult,
Nu mi-e somn, spre nicaieri
Ma poarta pasii mei
Hei, Mr. Tambourine Man,
Canta-mi sa te-ascult,
Dupa tine-n zori voi merge
Pe ale tale alei

Si desi castelul serii
In nisip se intorcea
Cernut prin mana mea
Ori priveam cum disparea
In zari promise
Iar plictiseala ma-nvingea,
Calcaile ma frig
Prieteni n-am sa-i strig
Acum strazile sunt vii
Fara de vise

R:

Du-ma si ma plimba
Pe-a ta arca lin valsand
In simturi sunt flamand
Daca mainile ard curgand
Picioarele calcand
Doar ghetele astept
Sa ma mai poarte
Sunt gata sa plec unde vrei
Sunt gata sa m-afund
In fala mea de plumb
Dansul tau de e profund
Ma va purta departe

R:

Si desi auzi
Auzi sub soare atatea nebunii
Spre nimeni n-or tinti
Sunt doar atat, copilarii
Si pe ceruri
Ele nu-s deloc ofense
Si de-auzi
Auzi ecouri vagi
De rime de efect
La ritmul tau perfect
E doar un clown abject
Ce nu-i de vre-un respect
El numai umbre doar vaneaza
Prea imense

R:

Deci ia-ma si ma pierde
Prin inelele de fum
Intr-un timp ce nu-i acum
Departe de copaci
Prea goi si prea saraci
Batuti de-un vant semet
Departe de tristeti
In negre haine
Da, sa plutesc sub cerul liber
Cat timp nu-i nebun
Cu marea sa m-adun
Nisip jur-imprejur
Cu sperante si-amintiri
Inecate de-amagiri
Si sa mai uit
Ca sunt de azi doar pana maine

Mircea Vintila- Frunza verde de albastru

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la şapte -
de la şapte pân’ la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.
Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă ţin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
şi cu ochiul în potcoave,
şi cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă…
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în faţă mov şi verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se ştie,
mai aud şi-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi şi a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră,
şi potcoavă
la octavă,
şi uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraş de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
şi din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Şi-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o şa,
pe o şa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.

Cea mai frumoasa

-Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?
O intreba in soapta intr-o zi.
-Din insule pierdute-n departare,
Cea mai frumoasa floare, care-o fi!

Un an intreg corabia cu panze
In insule opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare,
Cea mai frumoasa in felul ei, era.

Dar florile prea multe, intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Coarbia de foc o scufundara
Si toti murira, incolaciti de flori.

Pe tarm stau doua fete-n asteptare:
-Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?
-Nu-mi mai aduc aminte.. mi se pare,
cea mai frumoasa scoica din ocean.

Pisica neagra

Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi!
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga: "Esti nebun!?"
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisica neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi.

Uite o pisica neagra,
Lumea ianpoi alearga
Dand cu pietre dupa ea.
Cand o vad cum schipoateaza
Inima imi sangereaza
Si-i fac loc in viata mea.
Toti asteapta acum dezastrul
Si sa-mi cada-n cap albastrul cerului asa pe loc,
Ei nu pot sa inteleaga cvum,de ce pisica neagra
Mie-mi poarta doar noroc.

Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreaga
C-ai avea pe inserate
Ochii de pisica neagra,
Daca tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu sa fii,
Taie-mi calea viata toata,
Si de zece ori pe zi.

Cautand in aer prada,
O pisica trece strada
Si e neagra, vai de noi,
Chiar si veacul se opreste
Si privind-o, se gandeste
Cum s-o stearga inapoi!

Ca un om fara de minte,
Numai eu merg inainte.
Toti imi striga: "Esti nebun!?"
Dar de ce imi este draga
Si iubesc pisïca neagra,
Asta n-am cum sa le-o spun.

Piata Romana, Nr. 9

Desene frumoase stau pe pereti
Si am si-o pisica cu noua vieti
Ea-i mai mult plecata, e-adevarat
Si-acasa când sta, sta mai mult sub pat.

Usa e veche, broasca-i noua
Piata Romana, Nr.9.

2.Intr-un colt e-o chitara desigur
Si-un ceas ce se cazneste sa bata
Afara e vânt, ferestrele sunt
Taiate din aceeasi bucata.

E destul de mica camera mea
Dar încap toti prietenii mei în ea
Stau în picioare se aseaza pe jos
In rest sunt cuminti si vorbesc frumos.

R: Asa ca vino sus daca ploua
Piata Romana Nr.9...

Lordul John

Se zvonise prin ziare, ca-n Irlanda-i intr-un sat,
Un barbat grozav de tare.
Lordul John prinzand de veste

Cine e si de unde este,
Vrea sa stie daca e adevarat.
Ca multi lorzi de vita veche, din indepartatul nord,
Lordul John e-ntr-o ureche

Fluiera pe drum si canta,
Si e cel dintai la tranta

Si e cel mai tare lord.
A gasit in urma satul, pe taran el l-a gasit,
Ocupat cu maturatul.
Si asa, ochindu-l bine

Lordul drept spre dansul vine,
Far-a-i zice, far-a-i zice bun gasit.
Si-apoi gata de bataie, el se-ndreapta spre taran:
- Spui ca esti grozav de tare

De ti-a mers cuvint prin lume,
Eu din Londra vin anume

Tranta, deci, cu tine vreau.
Dar taranul se cruceste, simte palmele ca-i ard,
Lenes, tarnul si-l propteste

Scuipa-n palme si se-ntinde
Si pe lord de brau il prinde

Si-l azvirle, si-l azvirle peste gard.
- O sa stau acum cu tine sa ma lupt. Mai vrei ceva?
Auzi tu cu ce gand vine!
Lordul John privind cu jale

Si tinindu-se de sale,
Spune sa-i azvirle calul, sa poate pleca

Spune sa-i azvirle calul, sa poate pleca..

Pasarea Colibri- Ulysse

*Pentru ca si eu am cautat destul pana am gasit:

Eriniile reprezinta ceea ce nu putem avea. Ceea ce nu ne da liniste.

Dar in mitologia greaca eriniile erau harpiile.

Plictisit, Ulysse medita:
"Am 40 de ani am corabia mea,
Cu ea navigam prin insule vrăjite,
Acolo-am găsit comori nepreţuite
Câţi n-ar vrea să aibă ce am eu
De-mi vine să cred c-am o soartă de zeu
Am avut aventuri, o mie de iubite
Nu credeam s-apuc zile aşa de fericite."

Refren:
Dar eriniile se adunau cu miile
Nici o clipă nu tăceau, la ureche ii strigau:
Poţi să tragi cu arcul in soare
Să răpui sălbatice fiare
Să iubeşti zeiţe fecioare
Tot o să ajungi la zare
Dacă nu te-ntorci pe mare.

Nu există om mai mulţumit,
Se gandea Ulysse plictisit
Mi-am făcut datoria, ce să mai vorbesc
Încât nu mai contează daca mor sau trăiesc.

Refren:
Dar eriniile se adunau cu miile
Nici o clipă nu tăceau, la ureche ii strigau:
Poţi să tragi cu arcul in soare
Să răpui sălbatice fiare
Să iubeşti zeiţe fecioare
Tot o să ajungi la zare
Dacă nu te-ntorci pe mare.

Elegie...

Am uitat demult cum arati.
Dar poate ochii-ti erau albastrii,
Parul aprins ca padurile toamna,
Mainile mici si viorii.

Am uitat demult cum vorbesti.
Dar poate aveai glasul scazut.
Mai aud ca prin somn o vioara
Inganand in trecut.

Refren:
Ploaia plange in fereastra,
Luna rade dincolo de nori.
E bine omule c-ai venit in viata
Sa traiesti un timp printre muritori!

Nici nu-mi pasa de tine, nu-mi pasa
Dac-ai murit, daca traiesti.
Doar o ciuda smintita ma zbuciuma
Cresti din zapezi si matasa.

Balada Blondelor Iubiri

Prea multe pasari cardinale
Printre iluzii se rotesc
Contaminand cu ascensoare
Misterul nostru pamantesc

Imbatranind de fericire
Intr-o mansarda fara flori
Lasand papusi fara adresa
Pentru serbarile din zori

refren:
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E tarziu, e prea tarziu la mine-n gand
Impartasim, impartasim aceeasi soarta
Dar nu se stie, nu se stie, pana cand...?

Visam frumos aceeasi moara
Ascunsa-n tragicul bufon
Si macinam aceleasi lacrimi
Cand dau parintii telefon

Suntem lucizi pana la sange
Nedespartiti pana la cer
Si nici nu stiu dupa iubire
Ce se cuvine sa-ti mai cer


Cuvintele isi pierd caldura
Intr-un sarut de protocol
Si tot mai vinovate pasari
Dau esavoadelor ocol

Sub fruntea mea se face noapte
In ochii tai se face zi
Si refuzam sa mai cunoastem
Ce stele ne-ar putea pazi

*Andries e genal la 0:30

Cenaclul Flacara- Castelul

Facut-am castelul acesta
Farama legand cu farama
Si-acum cand e gata, prieteni
Priviti-l ce trist se darama
Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Si viata aceasta ce trece
Si pururea nu se intoarce

Luati fiecare o parte
Din marea cetate uzata
Ascundeti cu totii castelul
Ca poate-l refacem vreodata
Actorii se duc sa se culce
In scurta lor viata faimoasa
Luminile scenei coboara
Si toti va-nreptati catre casa

Si scena adanc vi se-nclina
Scaldata de ultimul brio
Si ca sa fim siguri va spunem
Si "la revedere", si "adio"
Adanc multumit pentru vremea
Traita frumos impreuna
Castelul in tandari se sparge
Plecati si pecam, noapte buna

Si totusi iubirea exista
Si vom rezista, viata buna!

Amintiri...

Am stat o clipa-n loc s-ascult
Ce freamat lung se-aude
Doar vintul apa a scuturat
Din ramurile ude

Si pasii mei fosneau usor
Pe frunzele cararii
Mergeam in noapte tremurind
De chinul asteptarii

La stinga codru-ntunecat
Gradina-n mina dreapta
Si-n fund o casa printre flori
Iubita-n prag asteapta

Asa tin minte ca acum
Cind ne chemam in soapte
Prelung, departe, a tipat
O pasare de noapte

Mi se parea cind ascultam
Copacii mari din fata
Ca dusmani rai si nevazuti
Vor sa mi-o ia din brata

Si-atunci bolnav o sarutam
Pe ochii mari, pe timple
Si-n taina parca asteptam
Un rau sa mi se-ntimple

In zori de zi ne-am despartit
Cintau in sat cocosii
Iar norii de la rasarit
Ardeau in flacari, rosii

Acum sunt singur si-i tirziu
Iubita-mi e departe
Ma arde-n suflet dorul viu
Si zilele-mi sunt moarte

Mi se parea cind ascultam
Copacii mari din fata
Ca dusmani rai si nevazuti
Vor sa mi-o ia din brata

Si-atunci bolnav o sarutam
Pe ochii mari, pe timple
Si-n taina parca asteptam
Un rau sa mi se-ntimple

Am stat o clipa-n loc s-ascult
Ce freamat lung se-aude

Doar vantul apa scutura

Din ramurile ude...

Hanul lui Manuc!

Fata frumoasa, fata straina,
Diseara am sa te duc
Pentru convorbiri pentru cina
La Hanul lui Manuc,
La Hanul lui Manuc.

Refren:
Nu sunt trasuri,
Nu poti sa pleci,
Secolul e douazeci.
Nu sunt trasuri,
N-ai cum sa pleci,
Secolul e douazeci.

Diseara sa fii pregatita,
Diseara am sa te duc
Pentru o cafea turceasca si-o clatita,
La Hanul lui Manuc,
La Hanul lui Manuc.

Refren

Nu vin haiducii, sunt ospatarii
Dulce iubito, eu sunt
Gandul meu afla-l tu si tilharii,
La Hanul lui Manuc,
La Hanul lui Manuc.

Refren

Haide frumoaso, haide straino,
Dragostea mea fara leac
Vino cu mine, surazi si vino,
La Hanul lui Nalbea,
La Hanul lui Nalbea.

Sunt si trasuri,
Poti si sa pleci,
Mai e un mileniu pana sa fie
Secolul e douazeci.
Sunt si trasuri,
Poti si sa pleci,
Mai e un mileniu pana sa fie
Secolul e douazeci.
Mai e un mileniu pana sa fie
Secolul e douazeci.